La 17 noiembrie, președintele Mihail Saakașvili va părăsi prima scenă politică de la Tbilisi. Noul președinte al Georgiei, Gheorghi Margvelașvili, care a câștigat în primul tur, cu 62%, alegerile de la 27 octombrie, își va inaugura mandatul. Cu această ceremonie se va încheia practic primul transfer pașnic de putere din întreaga istorie a micii dar agitatei republici caucaziene.
La 22 noiembrie 2003, Mihail Saakașvili, Zurab Jvania și Nino Burdjanadze, cu trandafiri în mâini, conduceau mulțimea dezlănțuită în clădirea parlamentului. Zeci de mii de oameni protestau împotriva falsificării alegerilor parlamentare, desfășurate la 2 noiembrie. Fostul președinte, Eduard Șevardnadze, din a cărui cană de ceai ieșeau încă aburi, a părăsit în grabă clădirea și totodată scena politică, după 11 ani petrecuți la conducerea țării. Saakașvili s-a repezit spre tribuna sălii, a băut pe nerăsuflate ceaiul lui Șevardnadze și a anunțat de la microfon victoria revoluției trandafirilor. Alegerile prezidențiale anticipate, desfășurate la 4 ianuarie 2004, au fost câștigate categoric de Saakașvili cu 96,27%.
Situația economică și socială a Georgiei era dramatică. Pensiile și salariile nu erau plătite cu lunile, curent electric în case nu aveau mai mult de 3 ore pe zi, iar automobilele personale trebuiau păzite toate noaptea, în cazul în care doreai să le mai găsești dimineața în parcare. Într-un interval de timp scurt, noii guvernanți au izbutit să pună ordine în țară, să plătească pensiile și salariile, să scoată cartierele de sub controlul bandelor criminale, să pună în funcțiune semafoarele din intersecții, să încălzească clasele din școli și să-i pună pe oamenii de afaceri să plătească impozite.
Reforme liberale
Georgia a moștenit de la Uniunea Sovietică un aparat de stat corupt și ineficient. Succesul reformelor inițiate după 2003 este miraculos
