Ultima mişcare a preşedintelui Traian Băsescu a fost pusă pe masa de operaţie politică, întoarsă pe toate părţile, diagnosticată, disecată, etichetată. S-a strigat reevaluare a lui Crin ca şi cum ciuma ar fi contaminat întreaga scenă politică, şi nu numai.

Dincolo însă de perdeaua de fum a unei posibile reevaluări a lui Antonescu de către preşedinte şi de palpitaţiile pe care le-a dat declaraţiile acestuia, se poate vedea altceva şi anume un politician care, în lipsa trupelor numeroase, foloseşte masa de joc a adversarului.

Pe această masă de joc sunt expuse la vedere punctele slabe ale acestuia: obsesia de a deveni preşedinte a lui Crin, o ultimă carte politică pe care dacă o va pierde va fi devorat de propriul partid şi o căsnicie cu USL ajunsă pe butuci, dar continuată de ochii lumii. Partajul e prea complicat şi deocamdată nu foloseşte nici unuia. Drumul cu sens unic pe care liderul liberalilor s-a înscris nu îi mai permite acum să dea înapoi, astfel că, la fel ca şi în poveste, dacă va fi nevoit va săruta chiar şi o broască râioasă pentru a ieşi cât de cât onorabil din clenciul în care singur s-a prins când s-a lipit ca timbrul de scrisoare de PSD.

Pentru liderul liberalilor ambiguitatea pe care acum o întreţine – ba la putere, ba în opoziţie, ba luptându-se cu pesediştii, dar şi fiind alături de ei, declaraţiile curajoase pe care le face PSD-ului cum că fără liberali nu sunt atât de grozavi, toate acestea îi dau sentimentul că se rebranduieşte. După o golăneală de câţiva ani cu PSD, în care, după cum singur realizează, este pierzătorul de serviciu, lui Antonescu i s-a făcut dor de eticheta/şteiful de "dreapta" all inclusive.

Preşedintele ştie acest lucru, dar şi că cel mai uşor este să exploatezi vanitatea politică. Iar exploatarea vanităţii poate fi ca un cal troian. Cum şi pe dreapta vanitatea este dublată de jocul la mai multe