Primele semnale ale unei divergenţe serioase de opinii în cadrul conducerii Băncii Centrale Europene au apărut înainte ca ecourile deciziei surpriză, de reducere a dobânzii de politică monetară până la 0,25%, să se estompeze.

Conform unei ştiri Bloomberg, "Draghi a forţat reducerea în faţa unei opoziţii care l-a inclus pe Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank, şi alţi doi membri ai Consiliului de Conducere".

În conferinţa de presă care a urmat deciziei BCE, Draghi a precizat că aceasta a fost susţinută de o "majoritate semnificativă", iar apoi a "navigat", cu eleganţă şi zâmbetul său sarcastic, printre întrebările mai mult sau mai puţin naive ale reporterilor.

Ulterior, Financial Times a scris că cei doi germani care fac parte din Consiliul Guvernatorilor (n.a. Jens Weidmann şi Jörg Asmussen) "au condus o revoltă" căreia i s-au alăturat alţi patru membri, printre care s-au aflat guvernatorii băncilor centrale din Olanda şi Austria. Sursele citate de FT arată că "diviziunile dintre reprezentanţii Nordului şi Sudului zonei euro au crescut de la relaxarea presiunilor pieţei", iar "membrii consiliului au revenit la urmărirea intereselor naţionale".

Oare la asta se reduce spiritul european, când iluziile sunt spulberate, pe rând, de vântul realităţii?

Ewald Nowotny, guvernatorul Băncii Austriei, a declarat, după câteva zile, că "nu există o sciziune nord-sud în cadrul Consiliului Guvernatorilor", conform unei ştiri Reuters. Dar nimeni nu mai crede astfel de afirmaţii.

Inclusiv la nivelul şefilor de state şi de guverne din Europa, se remarcă o teribilă încremenire în proiect, pe fondul temerilor privind consecinţele sociale ale crizei prelungite. Tot ce le-a mai rămas sunt reuniunile la nivel înalt, unde agendele sunt mereu încărcate cu probleme grave (n.a. trebuie şi ei să-şi justifice salariile), dar pentru care soluţiile par să nu