Gradul redus de colectare a impozitelor şi taxelor la buget poate însemna fie neputinţă, fie un sistem fiscal şubred, nerealist, care ignoră un principiu important al impozitării, un principiu vechi de pe vremea Revoluţiei Franceze din 1789, inserat în "Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului" aprobată de Adunarea Naţională, care se referă la "impozitarea proporţională cu posibilitatea plăţii."
Orice buget care ignoră acest principiu este, din capul locului, iluzoriu, o adevărată "bombă cu efect întârziat", deoarece este construit pe un sistem fiscal şubred, nesigur, bazat pe impozite şi taxe ale căror nivele nu au un fundament realist. Un sistem fiscal realist este acela care ţine seama de capacitatea de plată a contribuabililor şi trebuie să aibă la bază analize temeinice privind evoluţia încasărilor din impozite şi taxe pe o anumită perioadă trecută, pentru a se evidenţia factorii obiectivi şi subiectivi care au influenţat gradul de colectare la buget a impozitelor şi taxelor, astfel ca să se ştie în ce direcţie şi cum să acţioneze organele fiscale pentru eliminarea sau diminuarea influenţei negative a acestora (ex. crizele economice şi recesiunile, disponibilizările masive de pesonal, şomaj ridicat, calamităţi naturale, conflicte sociale interne, instabilitate pe plan internaţional etc etc). A veni cu mărirea fiscalităţii, când analizele îţi arată că gradul de colectare pe anii trecuţi a fost redus, este un nonsens, iar reducerea deficitelor bugetare printr-o impozitare excesivă este, doar, o iluzie a guvernelor, deoarece nu se poate trece peste anumite limite, de nesuportat de către contribuabili, şi care, pe deasupra, au un impact negativ asupra puterii de cumpărare a populaţiei, cu consecinţe nefaste asupra întregii economii - prea bine cunoscute, dar ignorate cu bună ştiinţă.
Un sistem fiscal este realist numai dacă contribuabilii îşi
