Până la urmă, mult discutatul şi controversatul proiect de lege privind liberalizarea pieţei funciare va intra în dezbatere parlamentară din această lună, astfel încât angajamentul cu punerea în aplicare a legii, de la 1 ianuarie 2014, să fie respectat. Foarte important pentru agricultura românească, rămâne de văzut care amendamente la proiectul de lege vor trece şi care nu vor trece, printre acestea, distanţa faţă de frontieră, având efecte pentru terenurile extravilane din judeţul nostru.
Cum se ştie, diverse organizaţii profesionale au cerut, printre altele, extinderea interdicţiei de la 15 km, distanţa faţă de graniţă, la 100 km şi chiar 150-200 km, cu aprobare de la Ministerul Apărării şi Ministerul de Interne, aceasta din raţiuni de securitate naţională. În marile bazine cerealiere, inclusiv la Tulcea, proprietarii de terenuri au început să-şi dea coate în speranţa de la anul vor da lovitura cu preţul pământului. Ai noştri arendaşi încă nu-şi fac probleme, dar în alte zone ale ţării proprietarii au început să-şi rezilieze contractele, sau nu-şi mai reînnoiesc arenda pentru ca astfel, de la anul, când vine străinul cu sacoşa doldora, să-i găsească proprietari de pământ liber de alte sarcini. El Dorado de România ar putea fi o mare papară. Întâi de toate că străinii interesaţi să cumpere caută suprafeţe mari, compacte, nicidecum „fărâmiţarea” existentă.
Or, arendele care funcţionează astăzi, s-au încropit cu chiu, cu vai, pe atragerea hectar cu hectar, răspândite pe toate coclaurile, de la oameni în vârstă şi nevoiaşi care nu mai au puterea de a-şi munci bucata de pământ şi trăiesc din arendă. Nearendate, în speranţa proprietarului că-şi vinde străinului peticul de pământ din extravilan, pe bani mulţi, toate aceste terenuri fărâmiţate vor rămâne pârloage. Doi parteneri pierd din start: şi arendaşul, pentru că nu mai are pământ de lucrat,
