„Bio“, „organic“ sau „eco“ ar trebui să definească acelaşi tip de produse alimentare, şi anume pe acelea care nu au în conţinut mai mult de 5% ingrediente sintetice, chimice, hormoni şi care nu au deloc în compoziţie organisme modificate genetic. Precizarea „natural“ poate să ne inducă uşor în eroare, deoarece, practic, nu există nicio regulă cu privire la condiţiile necesare pentru a considera un produs drept „natural“.

Jumătate din produsele bio de pe piaţă sunt importate

Potrivit statisticilor realizate la noi în ţară, interesul pentru produsele bio a crescut considerabil în ultimii ani. Iar jumătate din alimentele organice care se regăsesc pe masa românilor provin din ţările vest europene, în principal din Austria şi din Germania. Cele mai căutate produse bio sunt laptele, ouăle, iaurturile, fructele, legumele şi mezelurile.

Termenii „organic“, „bio“ şi „eco“ nu pot fi înscrişi pe eticheta unui produs alimentar fără ca, alături, să se regăsească şi ştampila organismului naţional (al ţării de unde provine alimentul respectiv) sau european care a certificat ferma ori fabrica producătoare.

Din iunie 2010, orice produs bio fabricat în ţările Uniunii Europene trebuie să aibă pe etichetă o frunză alcătuită din cele 12 stele ale UE pe un fundal verde. Dacă pe eticheta unui produs aşa-zis „bio“ nu se regăseşte şi o astfel de ştampilă înseamnă că alimentul respectiv este falsificat şi nu prezintă încredere.

Chiar şi unele produse care au ştampila unui organism de certificare ce pare sigur pot fi, de fapt, falsuri. Aceasta pentru că, în unele ţări există companii private care oferă certificarea eco, fără a fi în toate cazurile supervizate de stat sau de către Uniunea Europeană.

Condiţii pentru ca un produs să fie organic Potrivit reglementărilor Comisiei Europene, un produs alimentar este considerat organic dacă cel puţin 95% din