Intrarea în insolvenţă a companiilor nu are drept determinant principal scăderea cifrei de afaceri, ci de creşterea gradului de îndatorare la niveluri nesustenabile, reducerea gradului de investire a capitalului şi procesul îndelungat şi dificil de colectare a creanţelor, potrivit unui studiu realizat de Coface. Contul de profit şi pierdere nu prezintă motive de îngrijorare semnificative, în condiţiile în care valoarea medie a cifrei de afaceri a rămas relativ stabilă în ultimii cinci ani, în jurul valorii de 2,5 - 3 milioane euro, susţine studiul, care notează: "Scăderea de 13% înregistrată în anul 2012 nu ar trebui să fie una care să ridice probleme existenţiale acestor firme."

În schimb, pe partea de bilanţ Coface a identificat mai multe probleme de ordin structural, care au amplificat problemele cu care se confruntă companiile.

"Motivul esenţial pentru care firmele au intrat în insolvenţă nu a fost scăderea cifrei de afaceri, ci dezinvestirea (scăderea activelor), supraîndatorarea şi colectarea mai greoaie a creanţelor, iar perioada de încasare a creanţelor (DSO) a crescut de la an la an", a declarat Constantin Coman, country manager al Coface România.

În condiţiile scăderii cu 13% a cifrei de afaceri, anul trecut, comparativ cu anul anterior, stocurile s-au diminuat cu 6%, iar creanţele au crescut cu 3%, ceea ce, coroborat cu scăderea veniturilor înregistrate în avans (care ar fi reprezentat lichidităţi suplimentare), indică o deteriorare a calităţii veniturilor, pe fondul creşterii mai rapide a bazei non-monetare, explică studiul. "Astfel, durata medie de încasare a creanţelor a înregistrat o creştere constantă în perioada analizată, crescând de la 82 de zile în anul 2008 până la 136 de zile în anul 2012. Companiile care au înregistrat cea mai abruptă degradare din această perspectivă sunt companiile cu cifra de afaceri sub un milion euro, car