După cum se ştie, anul acesta Ministerul Educaţiei a lansat noi manuale la mai multe discipline, printre care şi la istorie. Am participat împreună cu colegii mei de la Universitatea de Stat din Moldova, Igor Şarov şi Virgil Pâslariuc, precum şi Flavius Solomon, istoric, cercetător ştiinţific la Institutul „A. D. Xenopol“ din Iaşi, originar din Butuceni, Orhei, absolvent al USM; Pavel Cerbuşcă şi Maia Dobzeu, ultimii doi fiind profesori de liceu.

E vorba de manualele de Istoria Românilor şi Istoria Universală pentru clasele a 9-a şi a 12-a (un singur manual, o singură disciplină, în comparaţie cu practica anterioară). Acestea au fost repartizate în şcoli la începutul lunii septembrie, atât în română, cât şi în versiunea rusă, specificul acestui an fiind că ministerul de resort a oferit tuturor instituţiilor preuniversitare manualele necesare prin sistemul de închiriere. Prin urmare, elevii şi părinţii nu vor cheltui sume mari de bani pentru a face posibil accesul la manuale, plata pentru arendă fiind modică.

În orice ţară manualele de istorie sunt o chestiune sensibilă şi stârnesc comentarii mai mult sau mai puţin aprinse printre intelectuali, elevi şi părinţi, dar şi politicieni. În Elveţia şi Germania, de exemplu, fiecare canton sau land elaborează un manual de istorie propriu, care pune anumite accente legate de istoria fiecărei regiuni şi le neglijează sau le marginalizează pe cele ale altei regiuni.

În Statele Unite, situaţia este şi mai dificilă, acolo părinţii şi comunitatea fac presiuni continue ca structura şi conţinutul manualelor de istorie să fie schimbate în concordanţă cu anumite specificităţi locale, de ordin politic sau religios. În Rusia, oficialităţile nu au făcut secret din faptul că doresc să introducă un singur manual de istorie, care să aibă scopul de a educa patriotismul în rândurile tinerei generaţii, pentru a pun