România a obţinut calificarea la Mondialul din 1994, după un meci dramatic contra Ţării Galilor, în care gazdele au ratat un penalty la scorul de 1-1.

Luna noiembrie a fost luna marilor succese pentru naţionala României. După ce pe 15 noiembrie 1989, tricolorii au învins Danemarca cu 3-1 la Bucureşti şi au revenit în elita mondială, după 20 de ani de absenţă de la turneele finale ale CM, pe 17 noiembrie 1993 România a mai obţinut o victorie de răsunet, 2-1 cu Ţara Galilor, chiar la Cardiff, pe un stadion cu o atmosferă infernală. A fost victoria care ne-a trimis la Mondialul din America, unde Hagi şi compania aveau să facă cea mai frumoasă figură din istoria naţionalei.

Înainte de reperul Cardiff, situaţia era complicată în grupa noastră, o grupă extrem de puternică, cu Belgia, Cehoslovacia, Ţara Galilor, Cipru şi Feroe. La începutul preliminariilor, primele trei echipe, plus România, erau cotate cu şanse sensibil egale de calificare. Tricolorii, antrenaţi de Cornel Dinu (secundul său era Gino Iorgulescu), au început bine calificările şi în primele două meciuri au spulberat Feroe (7-0) şi Ţara Galilor (5-1), dar s-au stins pe parcurs: 0-1 în Belgia, 1-1 acasă cu Cehoslovacia şi apoi, în iunie 1993 a venit acel 2-5 la Kosice, contra Cehoslovaciei, care ne-a dat două goluri în opt jucători de câmp. După Kosice, Federaţia a decis să-l schimbe pe Cornel Dinu. S-a implicat în asta chiar premierul Nicolae Văcăroiu, dar Procurorul oricum fusese contestat puternic de cei peste 1000 de români care fuseseră la meci şi care-i scandaseră „Dinu, uiuiu, ia-ţi valiza şi te du!”, iar la finalul meciului au aruncat cu pietre şi cutii de conserve către banca noastră.

Dinu a dat vina pe autocar

Deşi era evident că scăpase lucrurile din mână, Cornel Dinu s-a prezentat la Comitetul Executiv sperând să-şi păstreze postul şi a explicat „judecătorilor” că meciu