Ultima idee de tipul „Ceaușescu în balcon în 21 decembrie promițând 100 de lei în plus la salarii“ are la fel de multă credibilitate ca și sursa de inspirație.

Legea educației se modifică prin ordonanță de urgență. Cadrele didactice debutante sunt ade­menite cu un pretins 3-4% în plus la sa­lariu - adică în jur de 30 de lei - și îndemnate să facă în continuare muncă de apostolat, ca pe vremea lui Gheorghe Lazăr (pe vre­mea lui Spiru Haret statutul profesional al profesorilor și în­vățătorilor era net su­pe­ri­or). Nu e un lucru nou că edu­­cația și sănătatea sunt domeniile lăsate de fiecare da­tă în derivă, în pofida pro­misiunilor electorale, de fie­care guvernare. Nu e un lu­cru nou că s-au câștigat alegeri - înclusiv ce­le din 9 decembrie 2012 - profitând nu atât de credulitatea unor categorii profesionale cum sunt medicii sau profesorii - iluziile s-au destrămat demult -, ci de disperarea lor din ce în ce mai adâncă. Încă și mai grav, ajunși la capătul unui an și jumătate de promisiuni călcate în picioare, guvernarea de așa-zis c­en­tru-stânga - o parte a ei - găsește încă „for­ța morală“ să mintă din nou în față aceste ca­tegorii, să fluture iluzorii creșteri care nu aco­peră nici măcar rata inflației adunată de când nu s-a mai umblat la salarii și să pretindă că prin acest „sacrificiu bugetar“ se face dreptate. În condițiile în care pentru alte categorii profesionale se identifică în­totdeauna resurse, cu ar­gu­mente dintre cele mai di­ver­se. Pe lângă disprețul afișat, USL stimulează și vrajba so­cială, strategie patentată de altfel de strămoșii ideologici.

Credibilitatea actualului gu­vern nu mai are de mult nicio susținere. Ultima palmă pe obrazul a ceea ce mai rămăsese din ea a fost dat de șefa FMI, Andrea Schaechter, care a negat că unul dintre punctele negocierii pe bugetul 2014 ar fi, cum afirmase guvernul pentru urechea me­diilor de af