Moto: Asemănările între o bere şi‑o soacră sunt că amândouă fac spume la gură şi‑s bune, reci, pe masă (folclor)
SCURT ISTORIC ‑ Încă de la apariţia vieţii pe pământ au existat diferite forme de manifestare a acestui flagel, dacă poate fi numit aşa, care macină o parte din bărbaţii planetei, precum şi sexul de‑i zice slab, respectiv unele nurori. Fenomenul a cunoscut o amploare şi mai mare, odată cu apariţia familiei, trecându‑se de la stadiul de moleculă şi gastrulă, la cel de celulă a societăţii, în care locuiau împreună ginerii, nurorile şi soacrele.
S‑au creat, astfel, situaţii explozive, prin fuziuni şi fisiuni, fricţiuni şi imixtiuni, ajungându‑se în zilele noastre, care sunt considerate de unii zile negre, iar de alţii, fripte. Micile înţelegeri între gineri şi soacre, nurori şi soacre, sunt excepţii care nu fac decât să întărească regula…(tul?)
Denumirea de soacră vine de la latinescul „socrela, socrelum”, care s‑a transformat numai în formă, fondul de răutate rămânând acelaşi. Cuvântul este format din prefixul „so” şi sufixul „acră”, ultimul fiind determinant şi relevant.
Fenomenul de respingere între soacre şi gineri sau nurori este opus teoriei prin care contrariile s‑ar atrage sau pozitivul şi negativul s‑ar completa, la ultimul fiind încadrate, invariabil, soacrele.
SOACRA, AZI ‑ În ultimul timp se înregistrează tot mai multe excepţii de la regula, cum că soacra este rea. Au avut loc divorţuri de soţii pentru căsătorii cu soacrele, au apărut situaţii incredibile, în care fiul soţului era şi fratele soţiei, după mamă, sau fiica bărbatului era sora soţiei, tot după mamă…
Au fost cazuri paradoxale, în care ginerii se înţelegeau mai mult cu soacrele decât cu soţiile, ceea ce nu era posibil până acum, decât prin decesul uneia din părţi.
Interesant este faptul că, de la soacra cu trei nurori, tot mai mult se tinde către