De la faimoasa formulare a lui Heraclit "panta rhei", cu varianta poetică "nu poţi călca de două ori în aceeaşi undă a rîului", puţine propoziţii cu miez filosofic s-au confundat mai uşor cu banalitatea. În ciuda evidenţei, însă, schimbarea continuă să ne ia prin surprindere, cam des şi cam tot aşa cum, în fiecare an, adevărul universal al propoziţiei "iarna nu-i ca vara" surprinde mereu nepregătite autorităţile noas¬tre responsabile de starea drumurilor şi a transporturilor! Politicienii ţin toată ziua discursuri despre schimbare, ba se şi împăunează cu atributul de "manageri" ai ei; în fapt, nu fac altceva decît să confirme regula, şi nu din postura de excepţie!
Cînd lumea a încheiat ciclul de 50 de ani al războiului rece, ideea unei viitoare confruntări franco-germane părea mai inadecvată, zăludă şi ridicolă decît cea a călătoriilor umane, interstelare, în timpul vieţii noastre. (Suntem la stadiul la care nu e unanim acceptat nici măcar faptul că Neil Armstrong a pus piciorul pe Lună; cît despre Marte, trimitem doar nişte maşinării iscoditoare!). Cum să fie război, ce fel de război şi cui ar mai putea el folosi? Jumătate de secol, este o durată suficient de lungă pentru a stabiliza şabloane şi osifica structuri de gîndire! Imaginea Europei în 1990: un tren în care vagoanele-ţări se lasă cu bunăvoinţă, înţelepciune şi ceva avantaje, conduse de "locomotiva" franco-germană! Gara finală: Statele Unite ale Europei! Ce impact ar putea să aibă încheierea războiului rece asupra mîndrei garnituri? Unul benefic! Adică, două! Pe de o parte, noi vagoane, din zona central şi sud-est europeană, vor fi ataşate garniturii, sporindu-i greutatea geo-politică, iar pe de altă parte, trenul secolului XX va deveni TGV-ul secolului XXI! O imagine mirabilă, fără competiţie! Ce s-a întîmplat, de fapt, e... ca în bancul cu "rachetele nucleare şi maşina de cusut", ... cu totul şi cu t
