E interesant de văzut dacă recenta idee a ministrului agriculturii va fi pusă în practică, iar dacă da, cu ce consecinţe. El ar vrea să-i protejeze atât pe agricultori, cât şi pe cumpărători de „samsarii”, „speculanţii” din pieţe. Cei care – ştie aproape oricine – umflă preţurile şi vând adesea marfă de import, în dauna celei autohtone. Bref, ministrul a gândit un card de producător (atestat de primărie şi de o asociaţie de producători), care să conţină totodată informaţii despre producţie şi despre vânzările periodice. Bunăoară, din care să (nu) se vadă că un fermier care face pere vinde micşunele cu tona...

Realitatea e cea pe care o ştim, iar administratorii de pieţe, deşi cam cu sfert de gură, nu de ieri de azi au atras atenţia că, totuşi, afacerile pieţelor le fac... „samsarii-speculanţii”, comercianţii de toate felurile; că ei stau şi vând zilnic la tarabe (de la barabule româneşti la cele turceşti, de la mere la banane), mai puţin producătorii, care devin interesaţi să prindă tarabe doar când li se revarsă recolta. Producători care nu sunt interesaţi să închirieze o tarabă un an pentru două luni de vânzare. Pe de altă parte, dacă primăriile au vândut ori au dat gratis adeverinţe de agricultori (chiar şi pentru a nu se încărca în plată cu nişte asistaţi social în plus în comună), de ce n-ar da şi carduri? În ce priveşte asociaţiile, doar suntem în România: nu-i exclus să apară astfel de ONG-uri profesionale, adică de comercianţi (şi) cu nume de producători, care să facă şi mai departe jocul pieţei. Şi nu pe cel al ministrului.