Avizul negativ acordat de Comisia specială pentru Roşia Montană proiectului legilslativ al Guvernului nu reprezintă sfârşitul bătăliei, dar este o victorie uriaşă. Iar această victorie a fost obţinută, dincolo de orice dubiu, în urma opoziţiei şi presiunii publice exercitate în stradă. Care sunt, însă, semnificaţiile şi efectele acestui aviz negativ?

Chiar dacă avizul Comisiei speciale este unul consultativ, votul a fost unul politic şi rezultatul acestuia prefigurează şi votul final din Camera Deputaţilor şi Senat în acelaşi sens: de respingere a proiectului de lege specială iniţiat de Guvern. Desigur, s-a lăsat deschisă uşa altor modificări legislative, cel puţin în aparenţă mai moderate, care să facă încă posibil proiectul minier de la Roşia Montană. Dar şi adoptarea unor astfel de modificări legislative rămâne problematică, situaţia în Afacerea Roşia Montană schimbându-se substanţial în ultimele trei luni. Să facem o recapitulare.

În luna august, compania minieră se afla pe cai mari. Calendarul Guvernului legat de votarea legii speciale prevedea adoptarea ei în Parlament până la sfârşitul acestui an. Mai mult, până la sfârşitul lunii decembrie ar fi trebuit să înceapă şi eliberarea de acte şi avize necesare proiectului minier pe baza legii speciale. Viteza cu care ar fi trebuit să fie adoptat proiectul legislativ şi avizat şi aprobat proiectul minier avea o logică electorală simplă: luarea deciziilor nepopulare înaintea anului 2014, când sunt programate două runde de alegeri: europarlamentare şi prezidenţiale. Practic, pentru elaborarea şi adoptarea unui alt proiect legislativ favorabil proiectului minier de la Roşia Montană, USL mai are la dispoziţie maxim 3-4 luni. Apoi începe campania electorală pentru europarlamentare după care se intră în linie dreaptă pentru prezidenţiale, ceea ce amână cel puţin până la sfârşitul anului viitor orice decizie