Băncile se uită la rata anuală a inflaţiei. Şi dacă au văzut că a scăzut la 1,88 la sută, în septembrie şi octombrie, s-au repezit să coboare cât au putut de mult dobânzile la depozite. Socoteală greşită, pentru că dobânda e calculată pentru 12 luni viitoare, în timp ce inflaţia la care se raportează arată cum s-au mişcat preţurile timp de 12 luni trecute. Cum însă băncile au redus şi dobânzile active, cele pentru credite, merită să notăm că în această privinţă se grăbesc prea încet.

Dar mecanismul de transmisie monetară funcţionează şi deciziile BNR de a reduce până la 4 la sută dobânda-cheie au pus în mişcare, în jos, costul creditelor. Faptul că BNR a redus dobânda de politică monetară e mai ales un semn de încredere că dezinflaţia va fi consolidată în anul 2014. Iar dacă zgomotul inflaţionist va continua, fără îndoială că importatorii vor vedea o oportunitate pentru ei şi se vor repezi să contracteze mărfuri mai ieftine din Uniunea Europeană. Cine visează că îşi mai poate acoperi erorile de management cu explozii de preţuri, în condiţiile în care în zona euro inflaţia (anuală!) se menţine în jur de 2 la sută, înseamnă că n-a înţeles nimic din lecţiile amare din acest timp de criză.

Banca Naţională n-a mizat însă niciodată, în bătălia cu inflaţia, doar pe cartea dobânzii de politică monetară. A optat, de fiecare dată, pentru o conduită prudentă, contrabalansând reducerea dobânzii-cheie cu alte câteva cărţi, între care gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar. Pe această din urmă carte joacă şi acum. Şi vedem limpede cum viaţa bate manualele. După ce, în condiţiile unei crize prelungite, Banca Naţională a tăiat treptat din dobânda de politică monetară, coborând-o până la 4 la sută pe an, leul n-a dat semne de depreciere. Dimpotrivă, au dominat tendinţele de apreciere. Probabil că - după ce lumea va ieşi din criză - noile tratate nu