* A trecut un weekend cu dublă sărbătoare, întinsă de vineri până duminică; ni se pare o discriminare: sâmbătă s-au sărbătorit şi mai mulţi sfinţi, dar nu ţinem minte să fi auzit despre petreceri în cinstea celor botezaţi Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat, Onisifor, Porfirie şi Nectarie, nici duminică n-au fost socializări în jurul cunoscuţilor Rodion, Olimp, Erast, Terţiu, Cvart, Orest şi Sosipatru! Iar luni, pe 11 noiembrie, a fost sărbătoarea unuia dintre cei mai importanţi sfinţi ai românilor: Sfântul Mina, protectorul celor păgubiţi! Ar fi fost normal un chef naţional, ca de 1 Decembrie, fiindcă nu doar cei de la Caritas, Gerald, SAFI şi FNI sunt păgubiţi, ci tot poporul, prin grija şi devotamentul clasei politice. Ar merge 11 Noiembrie ca zi naţională (pe 11 a 11-a, la ora 11.00, în 1918, s-a sfârşit Primul Măcel Mondial); pe de altă parte, la ce noroc avem, se vor găsi politicieni locali, să pună mâna pe eveniment şi să-l transforme în înghesuială pe bază de mici, bere şi discursuri!
* Că veni vorba despre discursuri: sâmbătă s-au transmis secvenţe de la Consiliul Naţional al PSD; l-am văzut pe preşedintele de-o noapte Geoană strigând de la tribună "să câştigăm totul în 2014!" şi ni s-a părut că era cel mai puţin indicat să vorbească despre victorie (şi altora, care căscau, li s-o fi părut). Cu acelaşi prilej, inegalabilul şi inexprimabilul Vanghelie a spus că, înainte de alegeri, vrea "să taie pamblici", deci am înţeles că liderii partidului nu-s panglicari, doar pamblicari!
* Ni s-a părut şi că discursul lui Ponta a fost adresat unui public asistat social, cu duşmănie la adresa dreptei, oricare ar fi. Dacă ne uităm în urmă, în istorie, vedem că dreapta e cea care produce şi adună bani la buget, iar stânga îi risipeşte, face pomeni electorale. Dacă ne uităm în istoria mai recentă, la Franţa, vedem ce s-a întâmplat cu stânga, ajunsă
