De curând scandalurile din jurul politicii globale au ajuns la un subiect cunoscut şi acceptat de toţi, dar care poate fi mereu utilizat fariseistic: interceptările de comunicaţii dintre state.

Teoretic, el a izbucnit din cauza lui Snowden, dar din punct de vedere practic, el era un eveniment care trebuia să se întâmple la un moment dat, deoarece în această sferă – a politicii globale – puterea se obţine punând mereu presiune pe adversari, nelasându-le acestora şansa de a respira.

Astfel, fiecare subiect posibil – indiferent de dimensiunea sa – se va utiliza de state, pentru a-şi maximiza punctele de vedere. Mult mai important, aceste crescendo-uri au ca scop şi ascunderea realităţilor din interiorul propriilor ţări.

Din păcate, astăzi aproape toate statele lumii au un virus în interiorul venelor lor sociale, ceea ce la face vulnerabile la primele adieri mai tari ale „vântului” potrivit. Dacă pentru un stat simunul – vântul fierbinte de la sud – reprezintă principala ameninţare, în alte situaţii crivăţul sau musonul cel aducător de ploaie înseamnă inamicul public ce slăbeşte întreaga structură a statelor. Repet, aceste denumiri de vânturi sunt doar metaforice!

Anul 2013 a adus cu sine multe lucruri interesante, de la demisia celebră de la Vatican la alegerea lui Blasio la New York, iar lista continuă. Ne pregătim şi de alte evenimente la acest final de an, deoarece – ştim bine – prezicătorii asta ne-au asigurat, iar noi credem în ei, pentru că adevărurile lor sunt mai sigure decât vorbele politicienilor.

Printre „minunile” anului s-a numărat şi secretul lui Polichinelle: faptul că statele au structuri specializate care interceptează comunicaţii, atât în interiorul propriilor graniţe, cât şi în exteriorul lor. Lung prilej de bârfă şi de ipoteze, cum zicea poetul, această banală „dezvăluire” ne ajută pe toţi să ne autoevaluăm capacităţile