Am revăzut deunăzi oniricul România – Argentina, meciul care în vara anului 1994 ne-a împins spre culmile fericirii și ne-a scos, pentru o clipă, din cele ale disperării sociale. Aflați în pragul unei noi calificări la mondial, am transcris, mai jos, cuvântul de încheiere al lui Cristian Țopescu, comentatorul unui triumf imposibil de uitat.
Țopescu făcea referire, pe final, la cazul Escobar, fotbalistul columbian asasinat de conaționalii săi, și la cazul retragerii lui Maradona. Ambele au fost intens mediatizate, n-are sens să intrăm în detalii. Altul e subiectul nostru, chiar dacă e legat cu ață albă de cele două. Iată discurul-epilog al lui Cristian Țopescu:
”Stimați telespectatori din țară, ai noștri au învins vicecampioana lumii de acum patru ani, reușind calificarea în sferturile de finală, printre cele mai bune echipe din lume și, poate vor merge chiar mai departe. Calificarea României în sferturi este, în orice caz, cea mai bună performanță a echipei României din istoria ei. Felicit echipa noastră pentru rezultat și pentru că, în aceste zile, datorită ei, în întreaga lume, s-a vorbit frumos despre România și despre români. Este ultimul meci pe care îl voi comenta. Este timpul să-i ascultați mai mult și pe cei mai tineri. Fotbalul, cel mai iubit sport din lume, a scris aici, în America, în istoria sa, și un capitol care cu greu se poate uita. Într-un fotbal care otrăvește trupuri și a ajuns să otrăvească și minți nu mai e aproape nimic de comentat. Aici, Los Angeles. Vă doresc o noapte bună, liniștită”.
Pe fondul acestui mesaj, Prunea, Dumitrescu și ceilalți, sleiți din cauza căldurii și a efortului, nu mai știau cum să-și manifeste bucuria. Cum reacționezi când simți că ai depășit orice așteptare posibilă? Pe fundalul cuvintelor lui Țopescu, în țară, milioane de români se pregăteau să iasă în stradă. Cu siguranță, mulți au stins televizorul imed