- Social - nr. 222 / 13 Noiembrie, 2013 In Memoriam. Venise razboiul si graul semanat in toamna anului 1940 de barbatii-plugari ai tarii parea a creste degeaba, crezanduse ca n-are cine-l secera in arsita urmatoarei veri. Dar n-a fost sa fie asa. Pentru ca sotiile, fiicele si iubitele celor plecati pe front, ca si batranii plugari ai satelor, au secerat holdele cu secera si cu coasa; au strans si legat graul in snopi, cladind in hotare clai si inalte stoguri. Din cand in cand, intrerupeau lucrul, pentru a-si face, din palmele batatorite de truda pamantului streasina deasupra ochilor, pentru a privi in inaltul cerului, avioanele-bombardiere argintii trecand peste Carpati. Suparati, tristi, ingandurati si tematori, cei ramasi in sate au "imblatit” spicele de grau in aria surilor. Dupa care iara au prins boii, vacile si bivolii in jug, iar caii in hamuri, si-au arat si semanat ogorul in asteptarea unei noi recolte, insa, mereu, mereu cu gandul la cei plecati la razboi. Duminica de duminica, sarbatoare de sarbatoare crestina, treceau pragul batranelor biserici din dealurile satelor transilvane, rugandu-se pentru ca Bunul Dumnezeu sa-i ocroteasca de primejdii pe barbatiitarani plecati pe front. Cei mai neasteptati oameni din sat devenise "postasii”. Pentru ca mult prea des aveau in tolba lor temutele scrisori care vesteau sec: "A cazut la datorie, pentru Patrie, Ion Comsa, sau Gheorghe Comsulea, Niculae Cornea, Ilie Suciu, Dumitru Stefan, Petre Zaharie, Ilarie Pop, Vasile Munteanu”. In cimitire se sapau simbolicele morminte goale. Pentru ca in pamantul lor lipseau trupuri de barbati. Inscrisurile stangace de pe cruci aminteau numele presupusilor eroi, pentru ca cei apropiati lor refuzau sa creada ca-i adevarata vestea! Multumindu-se sa scrie langa numele lor "Disparut pe front”! Puneau, astfel, o farama de speranta la lunga asteptare a reintoarcerii acasa si in sat a cat