Teoretic, se votează preşedintele Ligii. Dar ce e Liga? Liga e o organizaţie privată, care reprezintă interesele unor cluburi (nu neapărat private) şi fără de care multe dintre aceste cluburi s-ar duce pe copcă. Conform cifrelor deţinute de ProSport, bugetul însumat al cluburilor de prim eşalon pe sezonul 2013-2014 este de 65 de milioane de euro, iar drepturile TV se ridică la 34 de milioane, adică la mai mult de jumătate.
Cu toate acestea, Liga nu e finanţator, ci e intermediar în această afacere. Finanţatorii sunt televiziunile deţinătoare de drepturi. Ele plătesc Ligii ca să preia meciuri, pachete opţinuni. Rolul Ligii e să vândă cât mai bine un produs destul de lipsit de calitate. Ceea ce nu-i deloc uşor, dar iată că în ultimii şase ani Liga a stors din tuburile catodice peste două sute de milioane de euro. Bani care se regăsesc în mare măsură în bugetele alegătorilor, adică la cluburi.
De fapt, asta se votează. Numele persoanei care va apăsa în următorii ani butonul bunăstării fotbalului. Chiar dacă nu se vor mai obţine peste 30 de milioane de euro pe an, vândutul imaginii va rămâne principala sursă de subzistenţă a unor cluburi rătăcite în datorii, mereu fără lichidităţi şi mereu cu portăreii la uşă.
Dacă ar vota publicul, atunci poate că saltul de la brutărie la trattorie ar fi important. Măcar e altceva, mai cu mozzarella şi topping-uri, nu doar pâine goală. Dar nu votează publicul, ci votează 18 mâini care tremură de foame şi care se vor duce către mirosul de supă caldă.
Se spune că Gino va fi Pontificat cu P mare, de la Ponta, (expresia îi aparţine lui Vasile Anghel) adică se lasă de înţeles că intervenţia politicului ar fi decisivă. E posibil să fie aşa la acele cluburi, şi nu sunt puţine, conduse de primari sau de oameni din aparatul de stat. Dar dacă o parte din bani vin de la televiziuni şi altă parte de la bugetul public,
