Vă plângeți că trăiți greu? Că nu vă ajung banii de la o leafă la alta? Că vă chinuiți să aveți ce întinde pe pâinea cea de toate zilele a copiilor voștri? Și simțiți că până și cumpăratul hainelor de la second-hand a devenit un lux? Totuși, mulțumiți Cerului că sunteți sănătoși pentru că, după ce veți citi povestea lui Mareș Bezea, de 67 de ani, din Gura Caliței, veți vedea că se poate și mai rău! Pe jumătate paralizat în urma a două accidente vasculare cerebrale, bărbatul, împreună cu soția sa, trebuie să facă față nevoilor zilnice dintr-o pensie de... 391 lei lunar. Cum accidentele vasculare cerebrale nu se numără printre bolile care dau legitimitatea încadrării în grad grav de handicap, indiferent că bolnavul e lat la pat, Mareș Bezea a primit, în urma prezentării în fața Comisiei de evaluare, doar gradul trei. Și banii aferenți: 33 de lei. Astfel, speranța de mai bine a acestui om s-a năruit, în condițiile în care doar medicamentele îl costă câte 600-700 lei lunar.
Un lucru trebuie spus de la început: Mareș Bezea nu și-a spus necazul pentru a obține de la cititorii noștri bani. Și despre situația lui nici măcar nu ne-a povestit el inițial, ci o rudă care l-a purtat prin toți doctorii ca să-i facă un bine despre care bietul om nici nu știa că există: încadrarea într-un grad de handicap. La felul cum arată, cum vorbește, cum se chinuie să se ridice la marginea patului și să-și dea seama pe ce lume trăiește, ruda acestuia a crezut cu sinceritate că odată ajuns cu el în fața Comisiei, nu se poate ca specialiștii acesteia să nu vadă că bărbatul efectiv nu se poate descurca singur. Plus că toate suferințele l-au adus în situația de a avea mare nevoie de o grămadă de bani pentru medicamente. Așa că, zis și făcut.
„Știu că vărul meu a paralizat în 2010. Totuși, nu am știut în ce situație grea este
