Nu ştiu cum este în alte oraşe din ţară, dar în Bucureşti, de câtva timp încoace, s-a declanşat o adevărată vânătoare de ţărani, locuitori ai localităţilor limitrofe Capitalei României.

De ani în şir, aceşti obidiţi ai soartei, în special pensionari cu pensii de CAP, vai mama lor, vin atunci când pot şi au cu ce, în marele oraş cărând câte o desagă, paporniţă, găleată de produse din gospodăria proprie, care le prisosesc.

Verdeţuri, fructe, legume, ierburi aromate, lactate, ouă şi alte astfel de produse sunt aduse zilnic, de ţărani, în Bucureşti, pentru a le vinde şi a scoate de o pâine sau de un medicament necesare supravieţuirii. Nu vorbesc aici de tarabagii care stau de dimineaţa până seara în pieţe şi vând diverse produse agroalimentare, pe care puţini dintre ei le produc. Mă refer la amărâţii care n-au cum să plătească tarabe dintr-o mână de pătrunjel sau ţelină, aşa că stau pe marile străzi şi îşi vând marfa.

Sâmbăta şi duminica în special, când e cererea mai mare, în jurul pieţelor vin să vândă aceşti ţărani, o mare parte a bucureştenilor preferând să cumpere produse proaspete şi naturale de la aceştia, la preţuri mai mici, în detrimentul tarabagilor care au tarife superioare şi, de multe ori, marfă de o calitate îndoielnică.(FOTOGRAFII Paul Stan)

Acest lucru se întâmplă în toate sectoarele Capitalei, iar primarii de sector ar trebui să le amenajeze locuri speciale, unde ţăranii să-şi comercializeze produsele, fără ca să le impună vreo taxă, că n-ar avea din ce să o plătească. Din păcate, edilii noştri „excelenţi” fac exact pe dos. Pentru un comerţ „civilizat, european şi protecţia consumatorului” îi hingheresc pe necăjiţii de la ţară mai rău ca pe hoţii de cai.

Poate cel mai harnic la acest capitol este „Excelenţa sa”, Cristian Popescu Piedone, edilul care a transformat Poliţia locală a Sectorului 4 în hingheri de ţărani, iar pest