La Roșia Montană, totalul beneficiilor economice pentru România, rezultate din redevențe, taxe, impozite, cheltuieli cu furnizorii locali și forța de muncă va fi de 5,2 miliarde de dolari, adică 78% din totalul beneficiilor proiectului.

Redevența face diferența

În ciuda unor voci care susțin contrariul fără niciun argument, redevențele pe care le câștigă statele lumii de pe urma exploatărilor miniere aurifere depășesc rareori 2-3%, în timp ce multe dintre marile producătoare de aur preferă chiar să nu perceapă redevențe deloc și să taxeze profitul investițiilor. La Roșia Montană se va aplica o redevență de 6%.

Finlanda și Suedia, principalii producători europeni de aur (împreună au realizat în 2011 aproapejumătate din producția europeană, fără a socoti Rusia), nu percep redevențe (nivel: 0%). Nici Austria, Germania, Groenlanda, Norvegia sau Marea Britanienu cer redevențe, preferând să obțină venituri din impozitul pe profit, TVA, impozitul pe proprietăți și contribuții sociale.

Turcia, unul dintre cei mai mari producători ai zonei noastre, are un nivel de 4%, în timp ce Spania aplică o redevență de 2%, raportată la aurul care iese pe poarta turnătoriei. Azerbaijan are un nivel de 3% din prețulmetalelor, iar Macedonia cere 2% din valoarea de piață a metalului.

În Canada, regiunea Quebec nu cere redevențe, ci preferă să încaseze o taxă suplimentară de 16% pe profit, stabilită anual în funcție de activitatea minei. Nici autoritățile din Mexic nu cer redevențe pentru producția de aur, iar redevența în Australia vestică este de 2,5% pentru aur. În statul american Nevada, redevența se bazează pe profit, nu pe producție, și poate varia între 2 și 5%.

Noua Zeelandă a introdus recent redevențe – fie 1% din vânzări, fie 2% din valoarea rezervelor, după caz;în Ghana nivelul este de 5%,iar în Burkina Fasso variază între 3 și 5%, în funcție