Fostul preşedinte al lui Dinamo din anii ‘80 rememorează momentele dificile pe care Dragomir le-a trăit în fotbal, cum l-a salvat Victoria de închisoare şi cum a intervenit politic Gigi Becali pentru a câştiga alegerile din 2000, chiar în faţa lui Gino Iorgulescu
Domnule Anghel, dumneavoastră aţi fost primul contracandidat al lui Dragomir la alegerile din 1996, an în care dânsul a câştigat şefia LPF, iar de atunci a rămas în scaun. Cum a fost în urmă cu 17 ani?
Mircea Angelescu era preşedintele FRF, el a fost cel care a înfiinţat Liga. A văzut că în alte ţări există şi o ligă profesionistă. A convocat Adunarea Generală şi şi-au depus candidatura trei inşi. Eu, Dumitru Dragomir şi Mircea Pascu. A început Adunarea Generală, iar după ce s-au discutat unele lucruri de pe ordinea de zi, a urmat o pauză de 10 minute şi s-a trecut la vot. În pauză m-am consultat cu cineva şi am ajuns la concluzia că trebuie să mă retrag. M-am dus la Angelescu şi l-am rugat să mă taie de pe listă…
De ce?
Nu pot să vă spun. Aşa am considerat, că e mai bine.
În cursă au rămas domnul Dragomir şi domnul Pascu…
Şi a ieşit Dragomir, cu două sau cu trei voturi în plus, dacă nu chiar cu unul singur.
Au trecut 17 ani, iar domnul Dragomir şi-a păstrat funcţia. Aveţi o explicaţie pentru longevitatea dumnealui?
O singură calitate a avut şi o are în continuare: ştie cum să fraternizeze cu preşedinţii de cluburi care, în mare parte, sunt de teapa lui. Nu există şi nu a existat găinărie în fotbalul românesc de care individual ăsta să fie străin. Nu a existat preşedinte de club sau preşedinţi de cluburi care să facă vreun aranjament fără să-i spună lui şi fără să-i ceară acordul. Au fost multe pe care el le-a împiedicat, aşa cum au fost multe pe care nu doar că le-a aprobat, le-a şi sugerat.
Sunteţi destul de dur…
Cum
