Unul dintre paradoxurile vieţii este acela că, deşi nu suntem în stare lichidă, putem fi oricând... turnaţi!
Turnători există în fiecare colectiv. Cine susţine că aceştia au pierit odată cu vechiul regim se înşală amarnic. Sau este el însuşi turnător şi încearcă o diversiune! În fiecare moment, fiecare dintre noi este vânat de cineva. Cineva care, contra unor privilegii, a unor mângâieri pe cap din partea şefilor sau, pur şi simplu, din plăcerea de a turna absolut gratuit, transmite, cu nonşalanţă, orice informaţie care i-a fost oferită confidenţial la pachet cu întreaga încredere a celui turnat. Cel mai dureros este atunci când turnătorul face parte dintre cei apropiaţi, dintre oamenii de încredere, ba chiar din cercul de "prieteni". Faptul că nu ştim este poate cel mai fericit lucru care ni se poate întâmpla în acest caz, pentru că dezamăgirea este, de cele mai multe ori, uriaşă atunci când aflăm.
Există turnători şi turnători. Unii toarnă "corect" - dacă acest cuvânt poate fi asociat unei acţiuni atât de reprobabile. Aceştia transmit informaţia netrunchiată, fără să intervină "creator" în conţinutul său. Alţii adaugă de la ei elemente noi, de regulă în detrimentul celui turnat.
Motivul pentru care am ales această temă au fost lacrimile pe care le-a adăpostit pe umărul meu o fostă colegă de liceu pe care cineva din birou o turnase şefilor săi, povestindu-le acestora, cu certe înflorituri malefice, un episod în care respectiva încerca să-şi organizeze colegii în ideea unui protest colectiv. Motivul nu are importanţă. Supărarea femeii nu consta neapărat în faptul că şefii aflaseră, ci în descoperirea că, printre apropiaţii săi, în care avusese atâta încredere, exista un turnător. Am ascultat-o, am compătimit-o, după care i-am oferit propriul patent pentru depistarea "personajului negativ". Căci, la rândul meu, parcurses