Reconsiderarea critică a trecutului comunist din Germania (VII).

În 1992, Bundestag-ul a adoptat legea privind reabilitarea victimelor justiţiei est-germane. Prin această lege se urmărea înlăturarea condamnărilor abuzive şi eliminarea consecinţelor administrative negative pentru persoanele condamnate politic, avînd cazier. Potrivit legii, fiecare persoană din această categorie are dreptul să se adreseze justiţiei care este obligată să rejudece cauza şi, de la caz la caz, să stabilească dacă poate fi reabilitată.

O reabilitare colectivă a tuturor condamnaţilor pentru delicte considerate politice a fost exclusă de la bun început. În discuţiile care au însoţit aprobarea legii de către Bundestag s-a atras atenţia asupra faptului că o reabilitare globală ar include şi criminali nazişti care, după război, au fost condamnaţi în partea răsăriteană pentru crime de război şi contra umanităţii.

Totodată legea, care a suferit mici modificări, prevede o reparaţie financiară unică pentru victime, însumînd pentru est-germani 550 de mărci pentru fiecare lună de detenţie, iar pentru vest-germani 300 de mărci.

O problemă majoră nerezolvată satisfăcător pentru victimele regimului care au suferit condamnări şi au prestat după eliberarea din detenţie o muncă necalificată a rămas cea a pensiilor. În comparaţie cu un fost ofiţer Stasi, care după 40 de ani de muncă, primeşte o pensie de 1770 DM (cca. 880 €), un fost deţinut (muncitor necalificat sau artist liber profesionist) primeşte doar între 1200 şi 1500 DM (respectiv între 600 şi 750 €) lunar. Asociaţiile foştilor deţinuţi politici consideră aceste deficite ale legislaţiei ca o mare nedreptate, încercînd, fără succes, să intervină în favoarea îmbunătăţirii situaţiei materiale a victimelor dictaturii.

Concluzii – bilanţ

La iniţiativa unui ziar de mare tiraj, 20