Primăria Timișoara se confruntă cu o situație fără precedent. Tensiunile dintre primarul Robu și viceprimarul Stoia au scos în evidență o situație a cărei realitate este de factura filmelor neorealiste italiene, încă percepute ca perle ale cinematografiei mondiale. Situația, scârbos de epatantă, a luxului din familiile ”țiganilor de mătase” (cum se autointitulează) a ajuns la paroxism.
Când mișcările Noii Drepte din Timișoara atrăgeau atenția asupra abuzurilor contra cetățenilor, locatari ai unor imobile proprietate personală sau chiriași, s-a spus că aceștia au manifestări legionare. Când cineva din presă a evidențiat mizeriile făcute de acești dominatori ai vieții Timișoarei, s-a spus că aceste cazuri sunt de ”discriminare”. Am avut, personal, proces, în 2004, cu Consiliul de Combatere a Discriminării, dar l-am câștigat după ani de zile, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Am scris sute de articole, în anii ‘90, în cotidianul ”Timișoara”, despre abuzurile lor, răpirile de copii, spargerile de perețI ai caselor (cazul dnei Dan, strada Brașov 1, peste care, în noaptea de Anul Nou, a intrat ”vecinul țigan” și i-a spus ” La mulți ani!”, spărgând peretele și ieșind cu capul, ca în nişte desene animate de groază), despre clanțele ușilor pline de fecale, despre tropăitul pe muzică de dans (cazul vilei de pe strada Filipescu 1) și multe altele… La TVR am prezentat filmul ”Țiganii de mătase” despre nunțile la care se aruncau mii de mărci (era realizat înainte de 2001) pentru un cântec… Au urmat dezvăluiri despre alte zeci de cazuri de pe Loga, Trandafirilor, făcute și de alți colegi. Și pe urmă… liniște! Asta pentru că la Primăria Timișoara, primarul Oancea, în 1995, îi scria lui Ionelaș Cârpaci așa: ”Vă respectăm dreptul de proprietar…”, el fiind reclamat de dna prof. univ. Izverceanu pentru cazul vilei de pe Vladimirescu 2. Asta pentru că de atunci și până a
