Periplul cumplit al unui pacient prin Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, încheiat mortal din cauza unei peritonite, indiferenţa medicilor şi comportamentul inuman al personalului readuce în atenţie „spitalul-morgă“ al Prahovei

„Mă pregăteam să scriu un reportaj despre găsirea eficientă a sufletului pereche. Eram gata să fac un material amplu şi despre tehnica miraculoasă a vindecării emoţionale. Dar mi-a fost dată pedeapsa, încercarea de a scrie despre periplul cumplit al unui pacient prin spitalele din ţara noastră. Un pacient care s-a internat de urgenţă în Spitalul Judeţean Ploieşti. Care a aşteptat ore şi ore pentru a fi băgat în seamă şi care, după orele de aşteptare, a fost preluat într-un tăvălug medical al groazei, al nepriceperii, al răutăţii şi al greşelilor, toate aşezate la adăpostul strâmb, dărăpănat şi mincinos al jurământului lui Hipocrate“, începe un articol recent din revista Tango, „Şi vom muri fericiţi, la adânci tinereţe“ în care Alice Năstase Buciuta, redactorul şef al publicaţiei relatează cum şi-a pierdut tatăl din cauza unui lanţ întreg al nepăsării şi incompetenţei la spitalul din Ploieşti.

Povestea, îngrozitoare prin firul evenimentelor, nu a avut un final fericit nici după ce, lăsând la o parte orice jenă, rudele pacientului au apelat la o „pilă“ şi au ajuns la Raed Arafat. Mutat la Bucureşti, pacientul a murit din cauza unei peritonite care ar fi putut fi tratată în timp util la Ploieşti.

„În orice meserie, în orice atelier, în orice companie, dacă strici ceva, plăteşti. Dacă păgubeşti firma sau statul, nu doar că eşti dat afară, ci ţi se pune sechestru pe bunuri. Dacă spargi un bec sau dacă strici o carte, trebuie să le plăteşti. Numai în spitale, dacă omori un om, când ai fi putut atât de uşor să-l faci bine, nu păţeşti nimic“, este concluzia amară a articolului.

Petiţie pentru spital şi multe poveşti de l