Elena Sevaciuc a fost în primele randuri cu ocazia evenimentelor din noiembrie 1987, dar si in decembrie 1989. Astazi este prezenta ca scriitor.

„Vreau sa va spun că pe doamna Sevciuc o cunosc astăzi în persoana, dar am cunoscut-o prin carte. În schimb, pe Mircea Sevaciuc il stiu de la inceputul anilor ’90, cand am copilarit impreuna intr-ale politicii romanesti, si am acceptat aceasta invitatie venita din partea unei persoane pentru care am avut intotdeauna prietenie. Ideea principala pe care vreau sa v-o transmit este sa cititi romanul. Se citeste usor, contine foarte multa naratiune, sunt foarte multe povesti, diferite, a personajului principal, a familiei sale, reunite in doua volume. Este un anume romantism al doamnei Sevaciuc, care stă între bine si rău, care se confrunta in permanentă, iar rolul omului este acela de ainvinge intotdeauna raul, fie ca este vorba de cel din ființa sa, fie in jurul sau. Autoarea ne indeamna sa gandim la bine si la binele pe care putem sa-l facem in jurul nostru. Este experienta unui copil brasovean, orfan, moment trist pe care l-a trait in copilarie. Meritul cărții este acela de a pleda pentru ideea de caracter, pentru ideea de bunătate, de compasiune, valori fundamentale umane”, a făcut o scurtă analiză a volumului prof. univ. dr. Andrei Bodiu.

La rândul ei, profesoara Simona (?) „Voi încerca să vă vorbesc din perspectiva profesorului de istorie, pentru că această carte mi-a transmis o mulțime de sentimente, care mi-a adus mai multe evenimente după 1989 și care se adresează tinerilor care nu au cunoscut perioada postdecembristă și care după ce vor citi această carte vor observa numeroase trăiri dramatice. Aduce în față problema tinerilor, a emigranților, a tinerilor care pleacă în străinătate și care ajung să aibă probleme cu drogurile și prostituția, problema romilor”.

La eveniment au fost prezenți și Etelka