Doamnelor si domnilor deputati,
Dupa 1990, asezamintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat încet-încet în ruine capitaliste, în cladiri ruinate si abandonate. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului ca Primariile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultura, au fost transformate în baruri, depozite, sali de nunti sau au primit orice alta destinatie decât cea initiala.
Astfel am ajuns sa pierdem o serie importanta de obiective culturale, unele chiar din patrimoniul national, pentru simplul fapt ca totul în România a fost supus degradarii. Iar pentru acei oameni de bine care au dorit într-adevar sa puna umarul la salvarea unor cladiri de la paragina nu s-a gasit disponibilitatea necesara din partea autoritatilor, decât doar în cazurile în care s-a umblat cu diferite atentii, specifice balcanismului românesc, de tip pesches, bacsis sau hatâr...
Consider ca este imperios necesar sa punem cu totii umarul la realizarea proiectului national de constructie a asezamintelor culturale din mediul rural, de la guvernanti la autoritatile locale. Cultura si traditiile noastre stramosesti sunt pe cale de disparitie în multe localitati din zona rurala, unul dintre motive fiind decaderea ireversibila a acestor camine culturale.
Cred ca trebuie sa fim mult mai atenti si la capitolul cultura, iar zestrea obiceiurilor si traditiilor satului românesc poate fi promovata cu succes în spatiul cultural european.
Este cât se poate de evident ca satele noastre au nevoie de locatii amenajate pentru desfasurarea activitatilor culturale, pentru revitalizarea portului si jocului popular, pentru mentinerea în viata a mestesugurilor traditionale. Astfel de asezaminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate, care ar putea contribui nu numai la revitalizarea sociala si culturala a localitatilor din z
