- Editorial - nr. 222 / 13 Noiembrie, 2013 Nu doar o simpla curiozitate gazetareasca, ci, inainte de toate, o obligatie profesionala revenindu-i unui roman ardelean, unui intelectual si scriitor dat de aceste meleaguri ale vesniciei noastre, m-au determinat, mai zilele trecute, sa parcurg, fila cu fila, intr-o dureroasa intoarcere in timp, apoi sa lecturez, cu atentia cuvenita, continutul revistei "Luceafarul” nr. 3, serie noua, din luna iunie 1941. Era anul urmator celui tragic, 1940, pentru Romania sfasiata, si la est, si la vest, si in sud, si in nord, de nedreptatile, lacomia si rautatile unor vecini hrapareti si rai. Era doar la noua luni dupa acel rusinos rapt, numit Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, urmat de ruperea nordului Ardealului din trupul Romaniei Mari, faurita la 1 Decembrie 1918, pentru a fi dat, prin puterea fortei neprietenilor nostri, Ungariei lui Horthy Miklos, amiral de… Balaton, de catre vointa aroganta si sfidatoare a tarilor garante: Germania lui Hitler si Italia lui Mussolini. Suficient este sa parcurgi numele celor cuprinsi in Comitetul de redactie al "Luceafarului” din Sibiu, revista lunara de literatura, arta si cultura generala, pentru a deduce, cu exactitate, rolul ei in acele timpuri vitrege ale involburarilor istorice si ale raului declansat impotriva romanilor ardeleni din nordul Ardealului sub talpa ocupantului vremelnic – Ungaria horthysta. Din acel comitet faceau parte Victor Papilian, Dumitru Staniloaie, Mihai Beniuc, Olimpiu Boitos, George Popa, iar printre colaboratorii de marca ai "Luceafarului” de la Sibiu se numarau personalitati ale literaturii, istoriei si vietii sociale ale vremii, precum Ion Agarbiceanu, Lucian Blaga, Alexandru Ceusianu, Paul Constant, V. Copilu-Cheatra, Virgil Fulicea, Vania Gherghinescu, Stefan Manciulea, Teodor Murasanu, Vasile Netea, Horia Petra Petrescu, Gabriel Tepelea, pentru a insira doa