Declaratia presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, facuta in urma cu doua zile la un post de televiziune francez, potrivit careia Romania si Bulgaria nu vor intra in spatiul Schengen la 1 ianuarie 2014, este de o gravitate extrema in sinceritatea cu care a fost explicata. Motivele pe care Barroso le invoca i-au derutat si pe liderii politici de la Bucuresti, fiecare extragand din ea ceea ce a crezut ca il avantajeaza mai mult.

Dincolo de interpretarile lui Basescu, Antonescu, Ponta si Blaga, explicatia lui Barroso pentru refuzul Romaniei si Bulgariei de a fi primite in Schengen ar trebui sa dea fiori mai cu seama liderilor UE. Evident ca aderarea Romaniei la spatiul Schengen nu este un capat de tara. Nu a fost si nu este decat o miza politica, apoi una economica si abia in ultimul rand una sociala, cu un impact minor asupra cetatenilor celor doua tari. Mult mai adanc ar lovi, de exemplu, mentinerea restrictiilor pentru piata muncii decat pastrarea unui control minimal la granita.

Agitatia cu note isterice din Marea Britanie in legatura cu descinderile "hoardelor" din estul Europei dupa 1 ianuarie 2014, cand piata muncii se va deschide romanilor si bulgarilor, este doar varful icebergului care bantuie spatiul UE. Iar declaratia lui Barroso este socanta tocmai pentru ca ea confirma ca acele manifestari stau de fapt la baza refuzului UE de a ne accepta in spatiul Schengen. Cand poezia oficiala care ni se livreaza este despre standardele din raportul de tara pe MCV, presedintele Comisiei Europene recunoaste adevarul pe care toata lumea l-a inteles de la inceput:

"Este un amalgam incredibil intre Schengen, imigratie, Lampedusa, lucratori detasati (in strainatate, n.red.). In aceasta dezbatere despre Schengen este un amalgam care trebuie denuntat, pentru ca altfel vom avea un puseu al miscarilor extremiste care determina Eu