Cât te costă o viaţă nevinovată în România, când i-o iei altuia din inconştienţă şi tupeu golănesc afişat cu fudulie şi aroganţă de neam prost? Nu mult, prin câţiva ani cu executare sau nu, îţi plăteşti datoria. Un cocalar a zdrobit o fată de 19 ani pe o trecere de pietoni, în faţa familiei sale. Orice derbedeu cu autoturism poate fi azi un sultan aplicând pedepse capitale unor necunoscuţi şi silind rudele acestora să asiste la masacru. Pitecantropul era beat, avea permis fals şi a fugit de la locul faptei, predându-se mai târziu poliţiei. Îl vedem în fotografii de presă fălindu-se cu dotarea auto, faţa de manelist şi alcoolul îngurgitat în compania celor asemenea lui.

În Codul Penal, pentru faptă sunt prevăzuţi maxim 5 ani de închisoare; pentru agravarea prin folosirea permisului fals pedeapsa poate fi, teoretic, până la 15 ani. Practic, niciun judecător din România nu ajunge la această limită decât dacă împricinatul nu iese cu maşina la cosit, ci cu drujba. Din cazuistica postdecembristă putem pronostica, fără mari erori de calcul, că doar permisul falsificat îl va lipsi de binemeritata pedeapsă a celor câţiva ani cu suspendare, ce va fi înlocuită cu echivalentul în recluziune. Socotind şi buna purtare previzibilă pe timpul executării, posibilitatea de a fi din nou liber la şofat nu peste mult timp e o intuiţie simplă.

Zeul-automobil e cel mai mare ucigaş modern, de la apariţie până în zilele noastre. Dar a ajuns aici nu condus de roboţi, ci de oameni care ar trebui să ştie că, atunci când se află la bord, sunt în stăpânirea unei forţe distructive formidabile. Eu nu înţeleg în ruptul capului de ce un individ care se urcă beat la volan şi fără permisul legal e un ucigaş din culpă şi nu un făptuitor de crimă cu premeditare. Cum nu pot să înţeleg de ce aceia care dau permisele cu largheţe sau interes financiar nu se gândesc că sunt, de fapt, complici