- Social - nr. 222 / 13 Noiembrie, 2013 Incep aceste randuri cu o naprasnica lovitura, care a fost data familiei mele in anul scolar 1985-1986. Suferinta morala, spirituala, materiala. Atunci, din dispozitia primarului comunei Cucerdea, A. Potor, mie si sotiei ni s-au retinut drepturile banesti pentru vacanta de vara. Totul a fost mascarada inumana, insa in cele din urma s-a dovedit nevinovatia noastra. Pentru intretinerea familiei am fost nevoit sa caut o alta slujba (necalificata), pe langa cea de dascal... neremunerat. Asa am ajuns in Poiana Sibiului, unde am locuit la cetateanul Petru Patrui. In Poiana eram mai multi veniti la diferite munci necalificate. Eu am ajuns salahor la constructii, la munci agricole, la stana, la vidanjari de grupuri sanitare, ba chiar si pantofar am fost. Uneori, sambata mergeam acasa cu banii castigati. Nimeni nu stia ca eu sunt dascal. Dupa vreo trei-patru saptamani am scris un articol la revista "Albina”. Articolul a fost publicat, insa in localitate nimeni nu stia cine este autorul lui. Nici despre articolul publicat in "Gazeta invatamantului” nu se cunostea numele autorului. Nu am spus nimanui ca eu sunt "faptasul”. Mi-am continuat munca si la invatatorul Vladimir Vonica, un refugiat din Basarabia. Dupa mai multe zile, ca si in urma discutiilor avute, si-a dat seama ca nu sunt un simplu salahor, ci un om cu oarecare pregatire. Foarte entuziasmat fiind, m-a felicitat, m-a prezentat la scoala, la primarie. Abia dupa aceea s-a aflat cine este adevaratul autor al articolelor. Directorul scolii, Ioan Ionel, apreciindu-mi calitatile de dascal, m-a rugat sa renunt la salahorie si sa-l ajut in activitatile culturale. Am acceptat cu placere si am pregatit un text de brigada artistica de agitatie, pe care l-am pus in scena cu noua membri - cinci baieti si patru fete. Cu programul acestei trupe ne infatisam si in fata publicului spectator di