Gloria şi Consiliul Local vor negocia, cât de repede, trecerea stadionului din patrimoniul clubului în cel al Primăriei. E punctul cel mai important, aproape vital, din planul de reorganizare al grupării de fotbal. Pe scurt, Gloria vrea să vândă stadionul şi, cu banii obţinuţi, să-şi acopere toate datoriile, să iasă din insolvenţă şi...

...să se gândească din nou la un loc în primele 10 echipe din România.

Banii ar putea fi împărţiţi în tranşe egale cu sumele pe care administraţia le-a virat clubului în ultimul deceniu, în jur de 500 de mii de euro pe an. Cu alte cuvinte, Consiliul Local ar putea vota din nou în favoarea finanţării Gloriei, însă de data aceasta ar urma să se aleagă cu baza sportivă.

Evident, părerile bistriţenilor sunt împărţite. Unii spun că nu prea e în regulă să ceri acum 10 milioane de euro pe un stadion pe care în anii 90 l-ai primit pe gratis. Şi că sunt multe alte priorităţi pentru bugetul local, inclusiv din zona altor sporturi.

Cealaltă opinie e că Gloria merită sprijinită pentru toţi cei 90 de ani în care a contribuit la imaginea oraşului devenind, practic, cel mai puternic brand local. Şi că are merite incontestabile nu doar în fotbalul de performanţă cu tot ceea ce a reprezentat şi reprezintă el pentru oraş, ci şi în privinţa sănătăţii psihice şi fizice a miilor de copii şi tineri bistriţeni care au făcut sau vor mai face sport, educaţie fizică, mişcare, cu ajutorul Gloriei.

Urmând un fir cât de cât logic, prima teorie poate fi combătută foarte uşor. Da, Gloria a primit stadionul gratis şi acum cere bani pe el. La fel ca şi ea, multe, foarte multe alte firme au intrat în posesia unor bunuri comune, aşa cum erau înainte de 90 toate fabricile, restaurantele, hotelurile sau majoritatea terenurilor. Au devenit proprietăţi private şi n-am văzut încă pe nimeni ofuscat că IPE-ul s-a vândut pe bucăţele, că Acumulato