Preot loan ŞTEFĂNESCU_
Cei care cercetează mai atent sufletul omenesc şi-au pus întrebarea: care este sentimentul cel mai puternic şi nedespărţit de viaţa omului, care-l însoţeşte, ca o povară, în toate împrejurările?
Desigur, răspunsurile au fost diferite. Însă un răspuns mai aproape de zilele noastre susţine că sentimetul cel mai puternic care însoţeşte viaţa şi activitatea omului este grija. Nimeni nu este fără griji. Fiecare căutăm, într-un fel sau altul, să răspundem grijilor vieţii. Peste tot auzi întrebări: Ce vom face? Cu ce ne vom descurca? Cum vom rezolva problema x?
Adevărul este că nu putem trăi fără griji. Însă Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă: “Aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă” (I Corinteni 7,32), pentru că sunteţi creştini şi avem un Dumnezeu atoatepurtă-tor de grijă”. Cert este că în această lume poţi trăi mai liniştit dacă accepţi că nu poţi să faci totul de unul singur şi-i faci loc lui Dumnezeu în viaţa ta, ca să fim împreună lucrători. Peste zbuciumul, nesiguranţa şi grijile de tot felul ce ne frământă zi de zi, se aud cuvintele de încurajare ale Mântuitorului Hristos: “Nu vă temeţi! Eu sunt cu voi, în toate zilele”.
Prin întemeierea religiei creştine, Mântuitorul n-a intenţionat ca să producă o revoluţie socială, ci a vrut pe pământ o viaţă mai bună printr-o revoluţie morală, bazată pe principiile Sfintei Sale Evanghelii. Mântuitorul a stabilit principiile potrivit cărora trebuie organizată viaţa oamenilor aici pe pământ, bazată pe egalitate, pe frăţietate, pe dreptate pentru toţi, nu doar individual.
De asemena, la temelia vieţii şi în relaţiile cu semenii, El a aşezat iubirea şi mila, nu egoismul şi nepăsarea. A precizat că pe Dumnezeu nu-L putem iubi decât iubind şi ajutând, prin fapte, pe aproapele nostru. Astfel, El ne-a lăsat o învăţătură echilibrată privind grija faţă de suflet, cât şi faţă de trup, privind re
