Pe 31 octombrie a.c., „Libération” publica portretul unui candidat la alegerile pentru primăria Parisului din aprilie 2014. Îl cheamă Delanoë, ca pe actualul edil al capitalei franceze. Prenumele diferă: unul, primarul în funcţie, e Bertrand, iar aspirantul e Gaspard. Primul nu se mai prezintă pentru un nou mandat, aşa că al doilea şi-a ales drept slogan: „Mai tânăr. Mai proaspăt. Mai performant. Un nou Delanoë”.
Gaspard nu e la prima candidatură. În ultimii ani, el şi-a încercat norocul şi la scrutinul european, şi la prezidenţiale şi la alegerile legislative. În 2008, când se prezenta deja ca „adevăratul Delanoë” a obţinut 3,3%, în numele PFT, acronim pentru Parti Faire un Tour, care se traduce prin: „plecat la plimbare”. Anarhisto - fantezist, artist refugiat în clădiri abandonate, expulzat deja de 8 ori din diverse squats, GD are în programul politic mai multe idei trăsnite: ar vrea să inaugureze o linie Gare Saint Lazare - Gare de Lyon pentru montgolfiere, să interzică total "cumulul de urşi panda" (în franceză: pandas, care rimează cu mandats - mandate), să creeze 25 de posturi fictive în Consiliul municipal, să declare independenţa bulevardului Clichy şi să instituie accesul liber pe durata nopţii în toate cimitirele din Paris, "pentru a restabili un dialog reciproc avantajos între vii şi morţi"!
În Franţa există o tradiţie a candidaturilor trăsnite. În 2007, Bruno Fuligni a avut ideea de a publica o istorie a lor, de la 1848 până azi, sub titlul Votez fou! Aşa cum indica subtitlul ei, cartea înfăţişa o serie de candidaţi "bizari, utopici, himerici, mistici, marginali, farsori şi ţicniţi". Unul a propus suprimarea lunilor decembrie, ianuarie şi februarie, pentru a nu mai exista iarnă, altul a ţinut să candideze cu proiectul instituirii unui regim republican - imperial - regal, un al treilea dorea să se abroge cântarul, care prejudiciază interesele
