Oamenii care locuiesc în satul Nadăş nu mai au linişte. După ce întregul sat a fost retrocedat în întregime unei singure familii, acum oamenii îşi pierd rând pe rând şi pădurile. Localnicii asistă neputincioşi la tăierile de arbori. Zilnic camioane înmatriculate în Ungaria cară lemn spre ţara ve­cină. Culmea este că familia care a moştenit aproape 6.000 de hectare de pădure nu plăteşte impozit Primăriei, în schimb scoate bani din exploatarea pădurii. De cel puţin trei ani, firmele din Ungaria vin să care lemn din pădurile Nadăşului. Pădurea este în zona de protecţie de gradul I, tăierile fiind limitate. Mai exact, ar trebui să predomine protecţia şi nu exploatarea, conform Legii Silvice. Sătenii care văd zilnic camioanele cu lemne străbătându-le sa­tul spun că nu este normal ce se întâmplă. „Este pădurea comunei, văd că nimeni nu îi opreşte să taie aceste lemne”, spune un localnic.

Sub ochii lor, pădurile moştenite de la bunici se împuţinează. Camioanele ungureşti cară zilnic zeci de metri cubi de material lemnos. De altfel, muncitorii lucrează din zorii zilei la tăiatul butucilor iar camioanele încărcate cu lemne, unele lungi de zece metri pleacă spre graniţă. Spuneam că pe lângă satul Nadăş, familia Colţeu a moştenit şi aproape 6.000 de hectare de pădure. A reuşit să obţină o scutire de impozit, pe motiv că pădurea s-ar afla în apropierea unui lac, deci în zona de protecţie. 60 de lei pe hectar ar fi trebuit să vireze anual în conturile Primăriei din Tauţ, mai exact 360.000 de lei. „Acea pădure este zonă protejată, conform Codului Silvic, din 2006. Nu cred că au restricţii la tăiere, dar trebuie să plă­tească impozitele locale. Eu am făcut de vreo trei ori la Ministerul Finan­ţe­lor, la ANAF toate demersurile necesare pentru a plăti măcar impo­zitul la bugetul local. Ar fi bani destul de mulţi care ne-ar ajuta. Localnicii din Nadăş care au şi un hectar d