Din ce în ce mai multe femei refuzau să se supună condiţiilor unei societăţi dominate de bărbaţi, criticând convenţiile sociale şi absurditatea acestora. Mişcarea feminină aspira spre dobândirea unor drepturi şi libertăţi care secole au fost refuzate, spre nişte condiţii de viaţă mai sănătoase şi mai puţin discriminatorii.

În vreme ce mişcarea de emancipare lupta pentru depăşirea dezavantajelor economice şi politice, un grup de reformatoare avea în vedere în primul rând îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi. Cele două aspiraţii erau oricum complementare. Femeia îşi dorea o viaţă mai puţin împovărată şi mai plăcută. Una dintre luptătoarele cele mai acerbe ale perioadei a fost Ottilie Hoffmann. S-a născut la Bremen în 1835. În Anglia, pe când lucra ca guvernantă, s-a implicat în mişcarea de moderaţie, care urmărea să oprească consumul excesiv de alcool în marile oraşe. Când se întoarce în Germania întemeiază alături de alte doamne cu idei similare o uniune pentru drepturile femeilor cu sediul la Bremen. În 1894 este aleasă reprezentanta tuturor uniunilor de acest tip din Germania. Ottilie se pronunţa pentru abolirea discriminării mamelor necăsătorite, dar cum Biserica nu era de acord, aceasta îşi intensifică activitatea aliindu-se cu helene Stöckers, care conducea o asociaţie pentru protecţia mamelor. Dar Ottilie îşi revendica drepturile şi lîntr-un mod mai personal. Ca majoritatea femeilor de la 1900 care doreau o schimbare, aceasta decide să nu se căsătorească. Nu dorea sub nicio formă să depindă de vreun bărbat. În schimb locuia în diverse oraşe cu prietene, mătuşi sau familii apropiate. La 65 de ani se mută împreună cu o tânără care mai târziu a avut copii, dar a rămas în această formă de comunitate pe care o preferau luptătoarele pentru libertate. Ottilie şi-a dat seama de timpuriu că ideile de emancipare şi cele de reformare a vieţii merg mână în mână. Şi că c