Toate partiduleţele, minusculele formaţiuni pretinse „de dreapta“ – ieşite din PDL şi năşite de Traian Băsescu – n-au dat (şi nu pot da) un candidat cu şanse la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Oricît s-ar strofoca Mihail Neamţu, Mihai Răzvan Ungureanu, Aurelian Pavelescu, poate şi alţii, candidatul miraculos care să-l învingă pe Crin Antonescu n-a apărut. Pînă în acest moment, Traian Băsescu a făcut un „joc de glezne“, avansînd, pe ici, pe colo, varianta cu MRU. Din păcate, aroganţa – care l-a îndepărtat de alegători – şi infatuarea, combinată cu un dialog inexistent cu liderii de atunci ai majorităţii –, au contribuit decisiv ca Mihai Răzvan Ungureanu să piardă guvernul şi să devină unşters fost premier, pe care deja istoria l-a înghiţit şi l-a trecut la şi alţii. Conştient că, în acest moment, nu există un candidat cu şanse din partea celor care se pretind „forţa civică“ sau „mişcarea populară“ (jalnice întrupări fără orizont, strategie şi individualitate, gîlme umplute cu nimic, baloane de săpun, gelatine tremurînde), Traian Băsescu a trecut la analize politice. Deja îl vede pe Crin Antonescu în turul al II-lea, deja crede că toţi cei de la dreapta i-ar da voturile şi plusează zicînd – pe un ton de glumă – că l-ar învăţa ce are de făcut. Aşadar, Traian Băsescu a ajuns să-l crediteze pe Crin Antonescu şi să vorbească de Victor Ponta ca despre un „candidat plagiator“ care ar obţine un scor sub cel al partidului, un PSD ce nu ar putea duce spre preşedinţie un candidat propriu, fără susţinerea altor formaţiuni. La aceste vorbe ale lui Traian Băsescu, candidatul Crin Antonescu a spus că analiza preşedintelui „e corectă“ (de cîte ori a fost de acord preşedintele PNL cu preşedintele României?!), adăugînd: „PSD singur în alegerile prezidenţiale are o problemă, s-a dovedit istoric“. Ar fi de spus cîteva lucruri. Întîi, faptul că preşedintele „se leapădă“ de