V-aţi întrebat vreodata cum arată o capcană pentru şoriceii politici? Ei bine, este compusă dintr-o bucată de lemn (un pupitru sau o masă), un resort mecanic (de obicei o televiziune), o bucăţică de caşcaval (o ipotetică susţinere pentru prezidenţiale) şi un mecanism nu foarte complex de atragere a inamicului (cântecele de sirenă transmise de Traian Băsescu urechilor larg deschise şi într-o perpetuă căutare de „sprijin” ale lui Crin Antonescu). Cam asta s-a întâmplat în momentul în care Traian Băsescu anunţa de la masa unei televiziuni prietene că nu trebuie exclus scenariul în care Crin Antonescu ar beneficia de susţinerea dreptei în 2014. Crin Antonescu – cam nedormit din cauza coşmarurilor în care nu va mai fi candidatul susţinut de USL – a înghiţit pe negândite momeala, fiind „de acord cu analiza preşedintelui Băsescu”. Sigur, vorbim despre o auto-încurajare antonesciană, în ideea în care PSD nu ar avea nicio şansă la prezidenţiale de unul singur. Vorbim însă şi despre o deducţie falsă pe care, din postura de personaj istoric în politica românească, Crin Antonescu era obligat să o cunoască, prin simpla rememorare a democraţiei post 1989. După cantonamentul de 4 ani în afara gardurilor Cotroceniului, răstimp în care liderul PNL s-a plimbat cu jalba prin mai multe saloane politice în care i s-a promis sprijin – mă refer, evident, la PC (Voiculescu/Antena 3) şi PSD (în cadrul proiectului-mamut USL), Crin Antonescu continuă să demonstreze o poftă pantagruelică de susţinere politică. Liberalul nu ar zice un NU categoric şi principial sprijinului dreptei băsisto-pedeliste. Strategie greşită pentru Antonescu, dat fiind că bumerangul s-a întors şi l-a lovit din toate părţile în moalele capului. Ce nu conştientizează Crin Antonescu este că a muşcat ditai momeala politică de la Băsescu. Efectele? Multe şi diverse! Antonescu a reuşit marea performanţă de a-şi ostiliza acti