Se spune că dragostea trece prin burtă, dar nimeni nu precizează dacă rămâne în această zonă. Am cunoscut bucătărese bune cu destin prost şi bucătari lamentabili cu mariaje perfecte. Staţi să vă spun cum gătea o prietenă de-a mea un ou ochi: extrăgea un ou din cofraj, îl scăpa prea de sus în tigaie şi ăla arăta ca Vulcanul Noroios, normal. Îl arunca la gunoi. Lua al doilea ou, îl spărgea cu pasiune şi albuşul includea întotdeauna coji, ceea ce ajută la echilibrarea calciului în organism – sau cel puţin aşa vorbeşte lumea prin târg. Dar nu acesta era scopul ei, aşa că-l arunca şi p-ăsta la gunoi. Lua al treilea ou şi îl paraşuta perfect în tefloanele ei. Dar, vorba lui Murphy, când totul e perfect, ceva nu-i în regulă: abia atunci observa că uitase total să pună şi ulei. Logodnicul ei a mângâiat-o pe creştetul multîncercat şi i-a spus că nimeni nu-i perfect, că dacă era s-o ceară cineva de nevastă pentru aptitudinile ei culinare, rămânea domnişoară bătrână (vorba vine ”domnişoară”, fiindcă dânsa flamba mult mai bine bărbaţii decât clătitele). N-aduce anul ce-aduce curcanul Am avut o prietenă, pe când locuiam în Canada, care s-a dus la un curs de bucătăreală, ca să se poată mărita şi ea civilizat. Poate n-ar fi luat această decizie, dacă pompierii care-i stinseseră cu greu ultima tocăniţă nu i-ar fi pus în vedere că se impun anumite schimbări în viaţa ei. La cursul cu pricina, maestrul bucătar a sfătuit-o să se ducă la preselecţia MasterChef. Nu de alta, dar la primele ediţii au nevoie şi de câţiva concurenţi care cred că gulaşul e un fel de gulie mai mică. Ea a perseverat şi a devenit megastara grupei de cursanţi, atunci când a prăjit un peşte cu maţe cu tot. Toţi colegii se stricau de râs, mai ales când le-a spus că secretul eficienţei ei e că nu scoate sâmburii din cireşe înainte de a face dulceaţă, pentru că în fond nu e aşa de greu să scuipi câte-un gogoloi la fie