De la plânsa Hecuba, când a aflat că fiu-su Hector a fost hăcuit de Ahile sub zidurile Troiei, de la politrucul Iliescu, pustiit ca sufletul rus când a fost trasferat la Editura Tehnică, nu a existat fiinţă mai răvăşită decât Crin Antonescu.

"Cum adică?", a îngăimat el miercuri, în faţa ziariştilor care îi comunicaseră ultima găselniţă a lui Ponta. Ochii spălăciţi ai epigonului brătian se învârt în cap, încercând să găsească sprijin logic printre sinapsele istovite. E buimăcit. Mai agitat de obicei decât un puşti de grădiniţă cu viemi în fund (ADHD, în termeni medicali), Antonescu avea acum toate motivele să împietrească. Camaradul Ponta tocmai aruncase peste scena politică o bombă atomică: doi candidaţi USL la preşedinţie.

Mişcarea dovedeşte o admirabilă perfidie: cu zâmbetul pe buze, Ponta a pus ideea în cârca lui Băsescu însuşi. "Am reţinut un singur lucru la care o să mă gândesc la un moment dat, că de fapt marea frică a domnului Băsescu este ca nu cumva să nu aibă şi PSD şi PNL candidat, pentru că intră PNL şi PSD în turul doi şi, orice ar fi, USL ar avea preşedinte, lucru pe care îl consider foarte bun." După care a repetat, ca să fie sigur că mesajul este recepţionat la justa lui ameninţare şi nu e tratat drept vreun capriciu: “Vă daţi seama, să fie un preşedinte de la USL şi să fie doi candidaţi USL în turul doi, adică fără niciun candidat al lui Băsescu, nu ne-am gândit la aşa ceva, dar nu sună rău. Cred că ar fi extraordinar ca anul viitor un candidat al USL să fie preşedinte în orice variantă!"

Înţelegeţi acum starea de petrificare a lui Antonescu? Liderul PNL, nu prost de felul lui, a sesizat pericolul imens. Cu atât mai mult cu cât otrava este îmbrăcată într-o glazură ispititoare. Aşadar, un candidat propriu al PSD la preşedinţie nu este un moft. Nu este o alifie de oblojit orgoliile rănite ale "celui mai important partid din România". Nu,