Leziunile măduvei spinării, mulţi ani, au fost un tip de patologie care se solda cu o rata crescută de deces sau de deficite neurologice permanente, devastatoare pentru pacient. În ultimul timp, s-au realizat progrese remarcabile care au permis creşterea ratei de supravieţuire si scăderea gradului de dizabilitate după astfel de leziuni. În prezent,  cu o leziune a măduvei spinării, speranţa de viaţă este mai aproapiată de cea a persoanelor care nu au suferit astfel de leziuni. Majoritatea acestor pacienţi, cel mai frecvent victime ale accidentelor rutiere, rămân cu grade variabile de handicap motor şi nu numai. Cercetările actuale se concentrează pe găsirea unor soluţii medicale care să stimuleze reducerea, chiar dispariţia handicapului restant, cu redarea funcţionalităţilor organismului.

Deseori pacientilor cu suferinţe ale măduvei spinării nu le este usor să înţeleagă situaţia în care se află şi prognosticul bolii. Întrebările pe care le pun, nu primesc întotdeauna răspunsul dorit. Oare voi mai putea să-mi mişc mâinile? Voi mai putea merge vreodată? Ce se va întâmpla cu mine? Fiecare leziune este diferită şi poate afecta sistemul nervos în mod diferit. Aproximativ jumătate din leziunile măduvei spinării duc la paralizie, care poate fi completă sau partială. Statisticile arată că, în urmă cu 50 de ani, cel mult 10% dintre cazuri erau recuperabile, astfel încat mersul să poata fi reluat. Astăzi s-a ajuns la peste 20%. Progresul acesta se datorează posibilităţii diagnosticării şi tratamentului rapid a complicaţiilor care pot aparea după o leziune medulară. Se ştie că, cei mai mulţi pacienţi care supravieţuiesc unui traumatism vertebro-medular, decedează ulterior din cauza complicaţiilor care apar şi vorbim în special despre bronhopneumonii, embolii pulmonare, septicemii, insuficienţă renală. De asemenea, se remarcă o rată crescută a suicidului printr