Din ce în ce mai multe semnale vin dinspre Kiev, acolo unde clasa politică - una care, să nu uităm, a venit la putere susţinută de Kremlin - are ezitări în ceea ce priveşte semnarea tratatelor care ar bascula Ucraina din sfera de influenţă a Moscovei în cea a Bruxelles-ului.

Teama că, în cele din urmă, ţara vecină a cedat la presiunea formidabilă a Rusiei din ultima perioadă paralizează cancelariile occidentale, care văd năruite eforturile politice, dar şi financiare, din ultimii ani pentru a cuceri cel mai important teritoriu accesibil din fostul spaţiu sovietic. Summit-ul de la Vilnius, care trebuia să fie punctul culminant al ofensivei comunităţii europene progresiste şi democratice, riscă să devină un fiasco în condiţiile în care Kievul, castrat de aspiraţiile sale europene, nu îşi va depune semnătura pe Tratatul de asociere cu UE.

Ce înseamnă asta pentru R. Moldova? Două scenarii importante sunt posibile în ceea ce priveşte ţara noastră. În prima variantă, parcursul european al Chişinăului poate continua conform agendei deja stabilite şi, în ciuda entuziasmului european în remisie, moldovenii să îşi urmeze scopul, inclusiv acela de a profita de o eventuală retragere din competiţie a Ucrainei. Cel de-al doilea scenariu ar fi o scădere de interes din partea oficililor europeni pentru minuscula Moldovă, concretizată într-o apatie occidentală care să tergiverseze semnarea asocierii, cu toate "accesoriile" acesteia, inclusiv regimul liberalizat de vize de călătorie în spaţiul european.

Inevitabil, o asemenea atitudine, cinică în esenţă, este posibilă doar cu riscul pulverizării fragililor piloni de democraţie edificaţi în ultimii ani aici. O fi obosită UE de extinderea mai mult sau mai puţin fericită din deceniul trecut, dar greu de crezut că odată cu respiraţia regulată şi-a pierdut şi ultimele urme de umanitate, pentru a sacrifica fără remuşcări popu