Mâine va începe Postul Naşterii Domnului, o perioadă de pregătire spirituală în vederea întâlnirii cu marea sărbătoare a Întrupării lui Dumnezeu. Cum însă trăim în societatea liberă a consumului, am ajuns la o concluzie oarecum amară pentru umanitate: libertatea este un dar divin, mai greu de purtat decât dictatura. Pentru a nu ajunge la consumism, acest dar trebuie educat. O metodă eficientă este postul.

Postul creştin este un admirabil exerciţiu de voinţă: un antrenament pentru Rai. Prin abţinerea de la consumarea anumitor alimente se câştigă o educare a voinţei, o libertate faţă de adicţii (fie ele şi fireşti), o eliberare din robiile ce ne domină viaţa de zi cu zi. Aşadar, postul este înălţare a spiritului, urcuş duhovnicesc spre sfinţenie.

Dar drumul postului nu este lipsit de primejdii. Mai cu seamă în lumea de azi, unde unele principii de funcţionare a societăţii pot intra în contradicţie cu principiile postului, dacă nu sunt înţelese în mod corect. Dintre acestea, două îmi par că necesită din partea creştinului o atenţie sporită: consumul şi libertatea.

Consumismul cred că este deja cunoscut multora: societatea care are la bază consumul. Din el derivă consumerismul, înţeles ca o mişcare de apărare a intereselor consumatorului faţă de abuzurile ce apar în societatea de consum. Prin aceasta, s-ar înţelege că atât consumul, cât şi consumerismul pot îmbunătăţi societatea. Din punct de vedere economic, pot fi de acord.

Însă, în plan spiritual, consumismul poate fi o adevărată povară. El se fundamentează pe nevoile fireşti de existenţă ale omului dar, dacă nu este controlat prin echilibru, moderaţie şi responsabilitatea consumului de resurse, poate avea efecte dezastruoase, mergând până la dependenţă, poluare şi idolatrizare. Cum astăzi orice poate fi subiect al consumului, prin transformarea în marfă (materie, idei, ştiri, relaţii trupeşti