Un roman ciudat, interesant, care ar fi putut fi excelent dacă, după umila noastră părere, ar fi fost mai puţin stufos*). Oricum, un roman bun care se citeşte cu plăcere, cu o tramă mai rar descoperită în vreo carte. Jordi Puntí (n. 1967) este prozator, traducător, jurnalist şi, totodată, unul dintre cei mai cunoscuţi ambasadori ai literaturii catalane contemporane. A debutat în 1998. Pentru Maletes perdudes (2010) a câştigat numeroase premii — Premiul Librarilor (2010), Premiul Joaquim Amat-Piniella, Premiul Naţional al Criticii (2011) şi Premiul Lletra d’Or (2011) şi cartea a fost tradusă în peste zece limbi.
Un catalan, abandonat în copilărie de tatăl său, află că mai are trei fraţi vitregi, cu acelaşi prenume, împrăştiaţi în tot atâtea colţuri ale Europei. Cei patru se întâlnesc, stabilesc să se vadă cel puţin o dată pe săptămână să reconstituie istoria tatălui, apoi fac tot ce se poate să-i dea de urmă, într-un mod aproape poliţist. Viaţa lui Gabriel Delacruz Expósito este reconstituită prin mărturiile celor patru fii nelegitimi — Cristóbal, Christof, Christopher şi Christophe.
„Avem aceeaşi amintire. E foarte devreme. Tocmai a răsărit soarele. Toţi trei - mamă, tată, fiu - căscăm de somn. Mama ne-a făcut ceai, sau cafea cu lapte, iar noi îl bem fiindcă aşa trebuie. Ne aflăm în sufragerie, sau în bucătărie, aşa de tăcuţi şi de liniştiţi, că parcă am fi nişte statui. Ni se închid ochii. Nu după mult timp auzim un camion care opreşte în faţa casei şi claxonează o dată. Deşi îl aşteptam, răgetul este atât de grav, încât ne sperie şi ne alungă somnul. Geamurile ferestrelor tremură pentru o clipă. Vecinii probabil că s-au trezit. Ieşim în stradă să ne luăm rămas-bun de la tatăl nostru, care se suie în camion, scoate braţul pe geam şi schiţează un zâmbet în timp ce ne face cu mâna. Se vede cât de rău îi pare că pleacă. Sau nu. N-a stat decât două zil
