Nimic nu mai merge, aşa prost nu am vândut niciodată. De fapt, nu mai vând! În acest val de negaţii regăsesc mărturisirea unor prieteni sau cunoscuţi, artişti contemporani, mai mult pictori, unii dintre ei cu succes remarcabil prin ultimul timp. Viaţa a devenit complicată pentru artiştii ce ne sunt contemporani, şi când spun contemporan mă gândesc clar la cei care sunt în viaţă, a noastră şi a lor.

În acelaşi timp, mi se reproşează că văd lucrurile în non-culori sau în tonurile folosite de Elian Băcilă, negru pe fond negru. În această mărturisire îi întâlnesc chiar şi pe cei care epatau invocând vânzări la preţuri ameţitoare, dar ireale. Când cineva care a bravat tot timpul se înclină sub realitate nu este nimic triumfal, ci doar mari tristeţi şi temeri. Unele case de licitaţii reuşesc vânzări remarcabile, chiar recordul absolut de piaţa românească a fost stabilit, prin baterea precedentului, în ultimul an. Dar nu putem nega, la o privire de ansamblu, că preţurile nu sunt mai mici sau vânzările nu au scăzut la volum. Este de fapt o igienizare a pieţei, putem să îi spunem chiar şi maturizare, una dură, fiindcă unii indicatori scad dar alţii, de calitate, se întăresc. Cel mai bine se simte acest fenomen pe piaţa internaţională, dar numai la cea de vârf, mai puţin în micile şi multele galerii, mai puţin la cei ce debutează pe piaţă, mai puţin la micile obiecte de colecţie şi alte vânzări ce necesită atât de rarul entuziasm.

Ştirea zilei este căderea recordului internaţional la pictură, acelaşi cu cel pentru opere de artă în general. El a fost stabilit, în America, la 142,4 de milioane de dolari, americani, desigur. Performerul, Francis Bacon, este un contemporan, chit că a murit în 1992. Dar era născut în 1909, deci din secolul nostru de abia trecut. În schimb cel ce era pe primul loc până în această săptămână, când a trecut pe 2, era Edvard Munch, născut î