Personalitate marcantă a Universităţii „Politehnice“ şi a comunităţii ştiinţifice româneşti, Dan Mateescu a trăit până la adolescenţă în oraşul de pe malul Borcei. S-a născut la 15 noiembrie 1911, la Călăraşi, unde a urmat şcoala primară şi cursurile Liceului Ştirbei Vodă. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Berlin-Charlottenburg, devenind inginer în anul 1934.
De numele său se leagă mai multe proiecte şi lucrări în ţară şi străinătate în domeniul construcţiilor metalice. De exemplu, în perioada 1934-1948, obiectivele cele mai importante pe care le-a construit sunt: structura metalică a Pavilionului Administrativ CFR Bucureşti, fiind prima construcţie metalică complet sudată din ţară, podurile de cale ferată pe Someşul Mic, tablierele podurilor Ilva Mică, Vatra Dornei şi linia Câmpina-Braşov-Făgăraş-Sibiu.
De asemenea, a participat la ridicarea podurilor peste Prut la Reni şi a condus lucrările de consolidare a viaductelor Borcea. Între anii 1948-1954 a condus Centrul de Studii şi Proiectări al Combinatului Siderurgic Hunedoara, unde a realizat printre altele şi complexul Oţelăriei noi de la Hunedoara, obiectivele la furnalele şi laminoarele vechi de la Hunedoara şi Oţelul Roşu. Carieră excepţională a făcut şi prima femeie medic din România. Şi ea sa născut tot la Călăraşi.
Părintele fabricii de poduri din Reşiţa
Cariea bogată de inginer a lui Dan Mateescu a început în anul 1935, Dan Mateescu la Reşiţa, unde a ocupat mai multe funcţii. A fost şef atelier proiectare, şef al Fabricii de Poduri şi Construcţii Metalice din Reşiţa şi Bocşa Montană, unitate proiectată, executată şi pusă în funcţiune sub conducerea sa.
Decan la Facultatea de Construcţii din Timişoara
În anul 1944, Dan Mateescu îşi începe activitatea de profesor suplinitor la Politehnica din Timişoara, iar din anul 1948 devine profesor titular ş
