Ani de zile Partidul Democrat (ulterior PD-L) a fost cea mai importantă formaţiune politică a judeţului Arad, cu rezultate pe care cu greu le va atinge vreun partid în următorii ani. Chiar şi atunci când nu aveau procentele spectaculoase obţinute după 2004, cei din PD Arad au ştiut să gestioneze situaţia în aşa fel încât să aibă tot timpul, în posturile cheie, oameni din rândul partidului, oameni valoroşi, respectaţi. Ne aducem aminte încă din anii 2000, când PD-ul nu era un partid foarte mare, la nivel naţional având undeva la zece la sută, că la Arad democraţii deţineau funcţii importante, vicepreşedinte la Consiliul judeţean, viceprimar al Aradului, directori de regii şi societăţi comerciale de stat, funcţii care au fost rodul unor negocieri inteligente reuşite de echipa lui Gheorghe Seculici, la acea vreme.
Faptul că la vârful PD Arad erau oameni de valoare, apreciaţi de cetăţeni, dar şi capabili să obţină rezultate bune pentru partid au arătat-o ulterior şi rezultatele de la alegerile din 2004, când s-a câştigat Primăria Arad, consiliul judeţean şi o serie de alte primării, dar şi anii următori, când spre partid au fost atraşi cei mai importanţi primari din judeţ, care nu aparţineau PD (vezi Feieş de la Sebiş, Retter de la Pâncota, Mehelean de la Ineu, Aaniţei de la Curtici şi lista ar putea continua), oameni care nu au adus cu ei doar funcţii, ci şi voturi. Aşa s-a ajuns la rezultatele din 2008, când PD-L Arad a devenit cea mai puternică filială portocalie din ţară, cu zeci de primari, cu numeroşi parlamentari, ulterior cu miniştri sau secretari de stat în diferitele guverne Boc. Un rezultat record pentru politica arădeană post-decembristă, rezultat care a avut la bază ani de zile de construcţie.
Masa bogaţilor aduce, însă, de obicei, multă invidie, dorinţă de înavuţire, dorinţă de putere. Iar toate acestea au apărut, încet, dar sigur, şi în i
